duminică, 28 martie 2010

Cand am griji

Ca toti oamenii din lumea asta si eu am griji. Ca orice om cu care viata n-a fost din cale afara de darnica, am destule griji....desigur nu pot sa zic ca sunt vreun nefericit, dar la naiba nici in puf n-am stat. Si ca orice om, trebuie din cand in cand sa uit de griji, pentru a evita un colaps total din cauza stresului. Fiecare avem metodele noastre, poate te uiti la un film, poate fumezi un pachet intreg de tigari ( ori altceva :) ), poate te joci un joc violent, poate iesi cu amicii la o bauta menita sa inece orice grija etc. Eu de cand ma stiu am iubit masinile, iar de cand am permis si masina am invatat si de ce. De fiecare data cand am simtit ca grijile ma copleseau sau eram deprimat, ieseam cu masina la o plimbare noaptea. Nu conta ora, vremea,ziua sau faptul ca nu prea mai aveam benzina. Pur si simplu ieseam cu masina si conduceam, cat mai departe si fara nici o destinatie. Grijile nu puteau tine pasul cu "rabla" mea si pentru fiecare groapa luata imi imaginam o grija luata sub roti. Conduc pana ma calmez de tot, desi de multe ori imi venea sa nu ma opresc, sa continui sa merg undeva departe si sa las grijile intr-un nor de fum de esapament datator de inca o zi de vara :). Si nu, noaptea nu conduc cu viteza...trebuie doar sa am un drum pustiu, o muzica buna si niste aer proaspat si ma detasez complet de lumea asta....nu exista decat drumul, masina si eu... Ajung acasa calm si lipsit de griji, desi desigur ca grijile isi gasesc eventual drumul spre casa, mai incet daca merg pe jos sau repede daca au bani de taxi :). Dar pentru un timp, chiar daca scurt....sunt liber.
by Dan MK

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu